in mijlocul scenei

de la ymp (13:01:20 16 Noiembrie 2010)

am tras fir imaginar peste piatra de hotar si-am sapat la nuc in vie cu ce-a fost si ce-o sa fie si din firul de poveste in culorile de toamna am tesut panza cortinei... la un semn cazu cortina... in mijlocul scenei..........

portativ cu zile


de la
ymp (10:42:20 16 Noiembrie 2010)

pe unde se aduna cararea-n blandul gand sta toamna in culoare-n livada rand cu rand un portativ de zile cu dimineti si seri pe care canta-n strana fapturi de adieri si-n cele mai seminte sub brazda de surori am regasit izvoare-n acum si-n uneori in plopii langa lacul din care norii cresc... revin ca iar se-aprinde scanteia ce-o zaresc pe raza din oglinda-n ovalul vertical dintr-un catarg cu panza pictata de dedal... azi, din nucul meu a cazut ultima frunza,,, ieri seara mai erau 7 frunze... dimineata ramasesera doua... cand m-am intors din insula de maine, dinspre exotic mi-au zambit trei flori galbene si de sub roata carului a scanteiat o piatra de cremene pe jumatatile gemene...

din ecourile faptei (semnul alb de licorna)


de la
ymp (10:21:54 14 Noiembrie 2010)

astazi se vorbeste despre mostenirea vietii... dintr-o ispitire a unui invatator de lege se pune accentul pe verbul a face. ce am de facut? nu ce trebuie sa stiu, ci ce trebuie sa fac? cam despre asta e vorba-n invatatura din gradina roadelor... cel ce punea intrebarea aceea venise spre incercare... dar in lco de raspuns il intraba ce spune legea? si invatatorul a facut dovada ca el cunostea legea si toate le-a concenrat in porunca cea mai mare din lege: sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata puterea ta... iar pe aproapele tau, ca pe tine insuti. si acum, despre aproapele tau e vorba-n parabola ce urmeaza si pe care o gasesti in cadranul solar al zilei de azi... ramanea insa sa stie: cine-i aproapele meu? cu aproapele meu stau eu acum de vorba, Igitur, sa vezi tu ca despre cantec e vorba si in cantecu lacesta eu ma iau doar de partile acelea care soarele le-a lasat in trei puncte de palimsest... nu in patru puncte... intelegi tu ca am intels parabola adelei... si-s bucuros de nodul acesta... de aceea azi fac nodui cu scaunele care-si asteapta... un om oarecare cobora de la Ierusalim spre Ierihon... asa cum e si cararea coboratoare spre mare... intelegi tu de unde vine cararea asta? un preot al vechiului testament, si un levit si-au continuat drumul, fiind nepasatori, indiferenti... semn ca ei nu au implinit porunca iubirii aproapelui... mai ales levitul care slujea la templu... nepasarea asta-i cea care face bubele-n viata omului... sau nefacerea la vremea potrivita... si vine pelerinul pe un asin, un samarinean, (intre Galileea si Iudeea). tocmai acest samarinean dispretuit de iudei si la care iudeul cazut intre talhari nu se astepta... dar a fost cercetat, i-a ingrijit ranile cu untdelemn si vin... si apoi l-a lasat intr-o casa de oaspeti... dupa ce l-a ingrijit toata noaptea... mergi si fa si tu asemenea... ca nu-i destul sa cunosti porunca dar te limitezi doar la declaratii... si din facerea mea zic acum asta... poate fara o legatura imediata... dar nu fara ecouri...Scaunele-şi aşteptau oamenii (Din fire de in, cânepă şi funigei) Dorra-mi bate genunchiul cu lăbuţa sănătoasă. O mângâi pe semnul alb de licornă. Eu zic. Tu cânţi. Lumea trece pe lângă noi, grăbită. Eu cânt. Tu taci. Semnele erau, de acum, cele mai bune. De jur împrejurul mesei, scaunele-şi asteptau oamenii. Pe scaunul meu se aşezaseră-n piramidă noduri-peşte. Doamne fereşte! ai spus tu, atunci. Cu o zi înainte de-a pleca, se zice că ar fi lăsat scris: “Clădeşte-ţi viitorul pe trei sfinte Pe muncă, educaţie şi credintă.” În calendarul acesta, din veac nou Îmi potrivesc luminile privirii pe tainele firii Cerând rotundului să ţină toate într-un singur ou Neodihnită-i cântarea ce-i urmează-n trezvie Cărarea ţine numai şi numai prin vie Să fie! Să fie! Să fie! Pe linia dintre haos şi ordine Mi-a făcut bătranul nodurile lui marinăreşti Din fire de in, cânepă, funigei Şi stări sufleteşti Dorra-mi bate genunchiul cu lăbuţa sănătoasă. O mângâi pe semnul alb de licornă.

despre inca ceva

de la ymp (16:03:46 09 Noiembrie 2010)


nu-ti povestesc cum am tunsul nucul de ieri ma asteptam sa o faca voinicul dar el azi e in alergari cu polonicul unde are o bucurie care o va povesti in ziua in care nu o mai lasa in cracile Y-ului pe care l-a primit ieri in dar... apoi a fost daruita creanga din mijloc acolo unde-i era locul iar la mine a ajuns creanga din margine... in rest amestecat si adevarat...

Romanie, Romanie unde dai si unde-i vie floarea visului de tara undeva-canva-ntr-o seara cu fereastra si-o tigara o cafea si-o vorba rara de e toamna de e vara de e doar o ora blanda si-o gutuie si un ţoi si-n dichis in haine noi mai vorbim din doi in doi .............................. ... vezi ma cum facusi sa fie unde-i pace-i poezie unde-s schije si-i razboi nu-i de noi si acum mai zic un pic cum facuse un pitic sa-l invinga pe-un voinic mandru si suparacios bagacios si uracios vezi ca-i dintr-o alta spuma cu vaporul din aluna zic eu zic ziceam si ieri muta-i lumea cu mister si acum dau un raspuns pentru labirintul bilei barca mea crestase kilei pe meridian de joi lunea-n care am tuns nucul din lemnul nucului precum din lemnul crucii vor canta muguri acolo unde-i credinta ............................ evident de ieri m-am lasat de fumat kent la toate intrebarile raspunsul este la tine mi-ar placea sa vad ca faci pasi spre raspunsuri cerceteaza si vindeca neputintele tale aici e punctul de sprijin eu nu pot raspunde acolo unde e locul tau sa o faci stiu eu daca tu ai fost cand eu am vorbit prima oara despre "bila"? stiu eu ce este pentru tine "bila" stiu eu "ce face bila ta" stiu eu daca tu stii "celcarezice" ce spune despre bila? si multe altele rostogolite toate pe "un fel de scara" intr-un fel de labirint ceea ce este potrivit "cautarii din cunoastere" din ecou din fus orar chiar sub osia de car gand hoinar dintr-un ecou cum ziceam mai ieri de-un ou geamanul lui cel dogmatec Românie, Românie unde dai si unde-i vie ce mult imi placu Badie ai prins-« O » din zbor s-« O » duci cu bucurie in alt vis… de colivie a libertatii pe vecie………………………….. unde dai si unde-i vie asa-i sa fie…

si pe scara asta seara


de la ymp (15:59:41 08 Noiembrie 2010)

chiar nu spun ca nu bat toba... dar asa ca de-o fereastra parca n-ar strica sa zic... ieri hornarul cel voinic a fugit cu un pitic... ce frumoasa poveste mi-a trimis celebra si controversata fata din vis cu sapte porumbei albastri-n zbor si bagheta din aer dirijand cantecul acesta bine zici cand zici ca zici cat o mie de furnici de pe-o frunza de aici unde-i paznic un arici fara ace fara brici barbier de priculici bat din palme cad trei frunze si din fosnet nasc cinci unde invelind crai nou de luna cu un portativ din spuma ........................ de aici e vorba de un fel de metamorfoza in care "unitatea imaginara" se lipeste de y si x ramane-n componenta reala si impreuna fac ceea ce-i samanta povestii albe in care z este digul lui zelkanu si clipa-i punctul din harta Tympului te las sa te joci cu bagheta fermecata zici acum si-i altadata si cand toate par ca-s spuse iau felii din sapte fuse cu luminile nespuse .................... ce zic eu aici? iar m-a pacalit piticu mi-a furat un ceas de aur si l-a dat la balci pe-un graur..

dincolo de Infinit (din ecuatii diofantice)

de la ymp (12:53:49 06 Noiembrie 2010)

dincolo de Infinit s-au adunat ele cele mai bune seminte din a caror incoltire s-a nascut sihla aceea despre care mi-a spus omul cu gluga atunci cand intrasem cu trestia primei minuni din genunile lunulelor ondulate cu sentimente buclate-n cele mai simple rugaciuni intaritoarele nepieritoarele si pilduitoarele fapte fapturi si araturi adanci de toamna. iau intervalul cu valul ce-si parasise tarmul si-l invelesc cu tangenta reala de sub cararea astrala-n care-n cele din urma doar acum este celcarestie ce cum cand si cat... perfecta rostogolire pe scara-n indexul iteratiilor succesive-n nemarturisite abside... straine urme ratacite-si sterg forme trecatoare niciodata cunoscatoare de carare... zilele astea-n crai nou se vor auzi in ecou glasurile ceasurile usile si cele care-n criterii masurabile sunt limite uniforme de functii in scara. fiecare dimineata-si merita o seara si-o noapte ca cea pe care ti-am promis-o in povestea alba nu departe de latratul de caine casa la care au lucrat doar continuitatile certitudinile si bucuriile precum conditiile de existenta a solutiilor intr-o ecuatie diofantica noduri gordiene din nopti de sanziene-n camasa botezului albului lui acum acum acum usa oglinzii prin care trecea fum e deschisa din interior nu mai are nevoie de rama zavor sau de scara... in ora de vara-i amiaza... mereu voi fi acolo unde orele nu-s facute din clipe...


si totusi

de la ... (15:06:50 04 Noiembrie 2010)

acum sunt iar pe fuga prin soare de toamna cu gand linisti de ruga... spre norocul gradinarului si rodnicia semintei gradina-i dupa cum e gradinarul si gradinarul dupa cum ii este gradina ca tare frumos este cand soarele rasare-n albastrul cerului ori in spatele norului dar acolo unde rasare bucuria sa fie mare ca-s inima si mintea curate si toate-s adevarate...


ca o veste


de la
ymp (19:58:21 01 Noiembrie 2010)

ca o veste din poveste ca un rol nemarginit din porunca de iubire din izvorul meu grabit stau in soapte stranse-n noapte ganduri vise si cantari din adanc si pana-n vale cu acum si amaanri... de pe trupul din imagini de sub punct imaginar am laut samanta-n nasteri aruncand peste hoinari si am spus semanatorul este cel ce lasa-n el punct de sprijin de farama si din cand in cand rebel se avanta-ntr-o padure precum Dante insotit de un calator cu strune calarind un cal strunit... si asa precum mi-e spusa insotit de Infinit spun cum se arunca.............. mai lasam pe altadata... scriu acum din asta data... ca e ziua implinirii anilor facuti cu truda pentru cel ce e-n gradina-n bucuria ce asuda pentru lucru ce ramane si-i mereu netrecator cum e apa in cascada si izvorul meu de dor... fericirea-i plina-n lumea care-o stie a primi si in ochi primeste raza ... ponna latra si schimb ramura... multumesc pentru tot si din toate puterile in panzele cerului taina misterului e tot mai coapta curand voi lua intruparea aleasa-n tariile poruncii sa va iubiti precum iubesc pruncii si aici imi aduc aminte de mama trmului meu careia-i spun cum adun in marele dulap in spatele usilor niciodata inchise costreia-n orezaria crisului si pietrele rotunjite de sub frunzisul tufisului ma bucur de vestile tale-n iubirea materna si de celelalte cu locurile si oamenii lui de ieri si de azi oamenii acestia sunt locuitorii in arhipelagul din vecinatatea tarmului meu intre tarm si arhipelag acoperiri de cantec strange la un loc insulele si tarmul facand impreuna peninsula rodador tu si Batranul meu de la far tineti razele maturatoare ale farului si faceti puntile intre arhipelag si tarm cu multumiri dintr-o mie una de iubiri fratesti-sufletesti Da, Doamne, Bucuria intalnirilor rare pe aceeasi carare cu scara in sirul alternantelor valurilor care cata rar si fara oprire un val zice iar si urmatorul confirma iară azi si ieri am avut marea sarbatoare screrea s-a inspumat in cascada dar inca nu o las pe hartie sa se vada tot azi am avut intalniri vii de amphiteatru o parte mai mizantropa si-a facut rolul in teatru cei mai cunoscatori si avansati au adunat harti si proiecte pe temelia a ceea ce-si doineste numele-n
Romania