de la ymp (08:02:49 27 Octombrie 2010)
nu mai stiu nimic de voi nici n-am apucat sa stiu care din voi este geamana mare si care geamana mica am trecut peste febra destul de bine cateva puncte singulare incoltesc din semintele scarii dintr-un semn al mirarii iau trupul de verticala si punctului ii dau liber pe-o paralela spre Infinit sper ca v-am dat o veste buna si ca-n cele doua pietre din portativ gasiti punctul vostru de sprijin sa rasturnati oglinda si sa intelegeti de unde vine cantecul poate nu credeti dar ponna latra acum in spatele scarii (si stiu si la cine latra) dupa prima cafea soarele s-a ridicat incet din mare intre el si tarm o carare de foc taiata de valuri si maluri desupra ele zburatoarele si-n prelungirea tarmului digul incalzind frigul eram intre doua locuri ca intr-n cantec la pian mana stanga canta-n note grave dreapta-si urma un motiv frumos aici a aparut el cu cele trei pensule de data aceasta mi-a spus doreste-ti ceva si bate de doua ori din palme pe curba aceea pe care intrasem in sambata ciorii eram pe drezina cu care parasisem gara din desertul cu lume vocea ei imi spunea amestecat ia-te-n serios tine-ma-n pictorul care-ti face portretul batranul - maestrul alexis - si poetul sloterius care ca si tine iubeste sa fie liber si-n acelasi timp tine flacara iubirii-n taina firii in cercul acesta este si el zelkanu cel care face magia in care clipa-i cat anul... azi iar fac un drum prin acum... pe cararea soaptelor din comentarii ca-n jocul cu margele de sticla nimic si niciodata nu se strica... o scara noua v-am aratat voua... ieri mi-a iesit in cale amicul andante... de pe marginea zidului intr-o cochilie cat casa josefinei doua antene mici si-o urma ca o parere...