"toate trebuie puse la locul cuvenit memoria ţărmului pe locul Sfintei Sfintelor din altar asumate clipele şi toată viaţa noastră în cântecul acela viu" „La umbra Crucii, Doamne, duşmanii-ţi dau cu râtul. Ajută-ne Hristoase, cămaşa-Ti să-mbrăcăm Cuvântul vie-n Faptă, Prin rugă Te-ascultăm. Ne-nvredniceşte Doamne ca Ţie să-Ţi urmăm Şi cânt de mulţumire, cu val, să înălţăm! Reflexul luptei pentru mântuire este memoria şi rugăciunea, urmate de fapta de limpezire. Ţuţea zicea: Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu este rugăciunea. Ea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact direct cu Dumnezeu. Toată Academia Română poate fi înlocuită cu un Omul care se roagă, pentru că Dumnezeu este cu el”. voi l-ati cunoscut pe batranul pictor, care-si are atelierul la far. De la el mi-au ramas sarbatoarea si altarul. Pe vremea cand uceniceam, asa ma intampina: spune cine unde oare si-a facut pe tarm carare. Apoi , pana imi regaseam pozitia, sa-mi faca portretul, isi curata paleta si-mi povestea...