(după ce-ai trecut poarta)
din cântecul vieţii
ce-ai scris aia rămâne
după ce-ai trecut poarta
nu se mai poate schimba nici o notă
nimic improvizat şi nimic la voia întâmplării
ştiu că nu te mulţumeşte răspunsul meu
când eram mai tânăr mă prindea noaptea pe drumuri
aşa am făcut când mi-am luat la revedere de la Puiu
ştii ce dandana a ieşit în gara de nord
de l-au bătut cu bulanele
prin saci de nisip
spărgându-l
interior
în care suma unghiurilor
este mai mare de două unghiuri drepte
un om liber este acela care-şi are clipele fericirii-n cămaşa Lui salutări tuturor nu mai ştiu nimic de gemenii mei geamăna mică mi-a scris mai des ultima oară mi-a spus despre fiesta castanelor când lui bruno i s-a întâmplat tragedia aceea mă grăbesc iar din alergarea de ieri mai am să fulguiesc ochiul de cer aşa eram cândva plin de prieteni plin de îngeri amestecaţi toţi la un loc îi găseam la mine acolo pe dig nici n-am avut vreme să-ţi arăt şi nici să-ţi spun totul a fost aşa de puţin şi atât de scurt acum mă culc un pic să-mi fac rost de-o insomnie cu iz de liliac şi de iasomie în mirosul ăsta de pipă şi verniuri de file îngălbenite şi rafturi încovoiate ori răsturnate ca acolo-n culoarul spre cabine să-mi spui cum se văd astea toate aşa răsturnate-ntr-un pumn de cuvinte şi şoapte arcul pendulului scârţâie ora prima bătaie aşteaptă-n contrapunct şi-au dat drumul sferturile-n tonuri grave apoi s-au lungit şi ele-n două sau trei bătăi cât de curând ai să vezi şi tu
deocamdată în memoria mea anna sparge cana este o vibraţie de cântec
cu două focare te rog nu-ţi face griji fiecare cu Tympul lui ţărmu acesta al meu este în vecinătatea Infinitului ştiu aici se ajunge mai greu dar nu imposibil am ales această cale de libertate cu riscul tuturor antipatiilor când eram tânăr îmi plăcea să fiu frumos şi iubit când am scăpat de vanitatea asta calului meu i-au crescut aripi şi-n frunte un corn aşa că-n ordinul călăreţilor de inorog ai şi tu un frate
o iau uşor ca de la început
ca atunci când ai sta să-ţi aduci aminte
dintr-o dată nu poţi vedea totul decât urcând muntele
nu-i nevoie să-ţi fie clare toate de la prima citire
important este să ştii că oglinzile Athenei
sunt un coif şi-un scut
salută-le pe Jaqueline şi madame Destine
pe undeva seminţele mele au înflorit şi-au rodit şi ele
florile polenizate cu praf de stele în coordonatele triunghiului sferic
când mi-ai scris că vin anna şi soţul ei
nici nu mi-am dat seama de cine vrei să-mi spui
Constanţa, 17 octombrie, 2010
(tocmai de aceea am antidatat)